„Nu m-a bătut, dar…” - Ziua internațională de luptă împotriva violenței asupra femeilor
Pe 25 noiembrie 1960, trei disidente politice din Republica Dominicană erau asasinate la ordinele dictatorului de la acea vreme, culminând într-un val de revolte și acțiuni care au dus la căderea regimului un an mai târziu. Moartea acestor femei a devenit un simbol global al luptei împotriva tuturor formelor de violență asupra femeilor, instituindu-se drept zi internațională.
În România, în ultimii 8 ani au fost ucise peste 430 de femei în cadrul familiei, însemnând de 16 ori mai multe decese decât ale soldaților români uciși în Afganistan. De asemenea, la fiecare 30 de secunde, o femeie este victimă a violenței domestice în România, iar doar anul trecut au existat 100.000 de intervenții ale poliției în cazuri de violență domestică și 10.000 de ordine de protecție acordate femeilor, împotriva agresorilor.
Strâns legat de aceste realități crunte, România este pe primele locuri în Uniunea Europeană la traficul de persoane, unde peste 3/4 persoane sunt femei traficate în scopuri sexuale. Suntem de asemenea pe ultimul loc în Uniunea Europeană la indicele egalității de gen în 2023, unde scorul de 56 înseamnă că o femeie este tratată doar pe jumătate asemenea unui bărbat, ținând cont de domeniile cheie precum munca, remunerația, educația, timpul, puterea în societate și sănătatea.
Este crunt să auzim declarațiile victimelor violenței domestice, precum: “Nu m-a bătut, dar mi-a interzis să mă văd cu familia și prietenii apropiați. Nu m-a bătut, dar mă înjura și îmi spunea constant că nu sunt bună de nimic, că sunt urâtă și proastă. Nu m-a bătut, dar m-a forțat să întrețin relații sexuale, amenințându-mă că pleacă la altele dacă refuz. Nu m-a bătut, dar îmi interzicea să îmi cheltuiesc salariul așa cum consideram eu.”
Dincolo de violența fizică, violența împotriva femeilor poate să îmbrace multe forme. Fie că vorbim despre violența fizică, psihologică, verbală, socială sau financiară, societatea ar trebui să le condamne ferm, pentru a încuraja victimele să ceară ajutor și să se sustragă din situația de abuz. În fond, toate aspectele menționate anterior sunt interconectate: de la locul femeii în societatea românească se trag toate aceste tragedii crunte de omucidere, violență, trafic și discriminare, înjosire și nepăsare. Asociațiile neguvernamentale, precum Centrul Filia, fac eforturi supraomenești să substituie inacțiunile Statului și ale decidenților politici și guvernanților, însă nu este și nu va fi niciodată de ajuns.
Partidul REPER și-a luat drept angajament ferm promovarea unor măsuri pentru respectarea drepturilor femeilor și pentru combaterea violenței domestice, elaborând alături de experte din societatea civilă manifestul „România la Feminin” și înaintând propuneri legislative consistente în acest sens, de la garantarea dreptului la întreruperi de sarcină în condiții de siguranță, la facilitarea obținerii unor locuințe pentru victimele violenței domestice, la reprezentarea corectă a femeilor în politică prin introducerea unor cote de gen, sau sprijinirea victimelor traficului de persoane.
Fac un apel către toți cetățenii și politicienii să se alăture acestei cauze, să respingă violența în toate formele ei și să construim, împreună, o societate în care femeile sunt respectate, protejate și libere, fără teamă. Este o responsabilitate colectivă să ne asigurăm că drepturile și siguranța femeilor sunt garantate.