Ministerul insistă asupra opțiunii liceelor de a organiza concursuri proprii de admitere, separate de Evaluarea Națională. Într-o manieră total descentralizată, ad-hoc, aceste concursuri nu ar face altceva decât să genereze noi lacune, în condițiile în care parcurgerea studiilor liceale este și așa o problematică de echitate semnificativă în momentul de față în România. Discutăm despre posibilitatea unei amplificări a industriei meditațiilor, o practică deja larg răspândită și, adesea, nesănătoasă pentru sistemul educațional, prin costurile nu numai financiare, ci și de calitate pe care le implică.

 

Totodată, includerea liderilor politici ai coaliției, Ciucă, Ciolacu și Kelemen, în comisiile de experți pentru Legile educației ridică mari semne de întrebare. Politizarea unui astfel de demers, în lipsa unui dialog transpartinic consistent, și intervenția politicului în contexte consultative ce ar trebui să se bazeze pe implicarea societății civile și a adevăraților experți, ne determină să tragem un semnal de alarmă serios. Nu ne dorim sub nicio formă ca gogoșile politice să guverneze, spre exemplu, noua legislație pentru învățământul superior, iar veștile ce apar pe surse în spațiul public nu ne transmit premise fericite pentru integritatea procesului educațional.

 

Există deja motive serioase de îngrijorare care mă motivează să solicit public explicații conducerii ministerului. Nu este posibil ca tiparul lui Cîmpeanu să mimeze discursul fals reformist al liderilor politici și în contextul actual. Asta pare, însă, să se întâmple. O lună de zile, atât vor să țină proiectele în Parlament – cel mai reprezentativ forum instituțional al statului.